Vremea când la Bistrița existau 168 de slugi și numai 11 ortodocși

În mijlocul secolului al XIX-lea, Bistrița arăta cu totul altfel decât o știm azi: puțini ortodocși, o majoritate evanghelică, sute de zilieri și „slugi”, incendii devastatoare și începutul demolării vechilor fortificații.

Cum arăta Bistrița în jurul anului 1857

Potrivit datelor istorice prezentate de arheologul și cercetătorul Corneliu Gaiu în volumul „Arhitecți, constructori și artizani în Bistrița”, orașul avea, în anii 1850, un profil demografic și social foarte diferit de cel de astăzi.

Populație și confesiuni

• Bistrița avea atunci 1.073 de case și 6.690 de locuitori
• Structura pe sexe: 2.865 bărbați și 2.933 femei
• Din punct de vedere religios:
  • 3.745 evanghelici
  • 1.244 greco-catolici
  • 748 romano-catolici
  • 40 reformați
  • 11 ortodocși
  • 10 unitarieni

Pentru cititorii de azi, poate surprinde numărul extrem de mic de credincioși ortodocși, comparativ cu situația demografică actuală din Bistrița.

Ce meserii aveau bistrițenii

Statisticile din 1857 arată și cum se împărțeau locuitorii după ocupație:

• 727 zilieri
• 608 muncitori necalificați în industrie
• 168 „slugi” (angajați casnici, în gospodării sau la curți înstărite)
• 61 artiști
• 58 muncitori necalificați în agricultură
• 48 rentieri
• 126 proprietari de pământ
• 103 funcționari
• 12 comercianți
• 10 preoți
• 5 avocați/notari
• 5 militari
• 5 lucrători în comerț

Structura aceasta arată un oraș aflat între lumea meșteșugurilor tradiționale, munca zilieră grea și începuturile unei burghezii locale cu funcționari, rentieri și proprietari.

Incendiile care au schimbat fața orașului

Două mari incendii au lovit Bistrița în doar câțiva ani, grăbind transformarea urbanistică a orașului.

Focul din 1857

• 18 aprilie 1857 – un incendiu puternic distruge:
  • 214 case
  • anexe gospodărești importante

Un nou dezastru în 1861

• 24 iunie 1861 – un alt incendiu mistuie:
  • 52 de case
  • anexe gospodărești

Cele două dezastre au dus la o criză de locuințe și la o cerere mare de materiale de construcție, creând presiune pentru reorganizarea urbană și pentru renunțarea la vechile fortificații.

Demolarea fortificațiilor medievale

Pe acest fond, în 1855 autoritățile decid demolarea zidului perimetral al orașului și valorificarea pietrei prin licitație. Este formată o comisie de licitație, care începe să vândă materialele rezultate din dărâmarea turnurilor și a incintelor.

Porți demolate, oraș deschis

În a doua jumătate a secolului XIX, rând pe rând, dispar principalele porți ale vechii cetăți:

• 1855 – este dărâmată Poarta Spitalului, considerată începutul efectiv al demolării fortificațiilor medievale
• tot atunci se demolează Poarta Ungurească, aflată la capătul actualei străzi Nicolae Titulescu, precum și zidurile cetății dintre cele două porți
• 1857 – este demolată o altă poartă importantă, cunoscută în epocă drept Poarta Ungurească (reconstituită ulterior într-o schiță de Otto Dahinten)
• 1862 – dispare și Poarta Lemnelor, păstrată doar în câteva fotografii de epocă

Incendiul din 1857 a afectat nu doar casele, ci și turnuri și porți ale orașului, întărind decizia de a renunța la sistemul defensiv medieval.

Străzi noi pe urmele vechilor șanțuri

După demolarea zidurilor și nivelarea șanțurilor de apărare, Bistrița câștigă noi artere la marginea fostei fortificații. Atunci apar:

• Michaelgasse – actuala stradă Alexandru Odobescu
• Fleischeralle – actualul Bulevard al Republicii
• Bahngasse – actuala stradă Gării

Reconstrucțiile permit comasarea loturilor și ridicarea unor clădiri mai mari, atât pentru sedii de firme și ateliere, cât și pentru locuințele burgheziei în plină afirmare.

Un exemplu: casa negustorului Michael Textoris

Un episod interesant legat de transformarea orașului este cel al segmentului de zid dintre Poarta Ungurească și Poarta Spitalului, cumpărat în 1856 de negustorul Michael Textoris.

• Textoris își construiește o casă pe colț, la intersecția străzii Spitalului cu actuala stradă Alexandru Odobescu
• imobilul, cunoscut azi de mulți bistrițeni din zona Poștei Vechi, are o istorie zbuciumată, cu episoade spectaculoase și dramatice, documentate în alte cercetări istorice locale

De ce contează aceste date pentru Bistrița de azi

Toate aceste informații – de la numărul mic de ortodocși și marele număr de „slugi”, până la incendiile și demolarea porților – conturează o imagine clară a Bistriței de acum peste 160 de ani:

• un oraș săsesc puternic, cu majoritate evanghelică
• o societate puternic stratificată, cu mulți zilieri și servitori
• un moment de cotitură urbanistică, când zidurile cetății sunt abandonate în favoarea unui oraș mai deschis, cu bulevarde și clădiri spațioase

Pentru cititorii „azi în Bistrița”, aceste detalii nu sunt doar simple cifre: ele explică de ce anumite străzi arată așa cum arată, de ce unele porți au dispărut și cum a început transformarea Bistriței din cetate medievală în oraș modern.