Povestea lui Ghiță Olinca, un bistrițean care a ajuns într-una dintre casele lui Viorel Pașca
Alina Buhai, alături de soțul său, a avut grijă de Ghiță Olinca timp de aproximativ 15-16 ani. Acesta se confrunta cu o dependență severă de alcool și, de-a lungul vieții, a pierdut legătura cu familia sa, inclusiv cu copilul, soțiile și fetele vitrege, precum și cu frații și surorile, care s-au distanțat de el. După decesul celei de-a doua soții, fetele l-au îndepărtat din locuință. Ghiță a dormit o lună într-un șantier al soțului Alinei, fiind descoperit într-o dimineață de Fane. Atunci, cuplul a decis să-l sprijine, plătindu-i chiria și implicându-l în diverse activități, considerându-l parte a familiei.
Cu toate acestea, dependența de alcool a lui Ghiță a devenit din ce în ce mai dificil de gestionat. În ultimul an înainte de a ajunge la Dumbrava, starea sa de sănătate s-a deteriorat semnificativ. Neavând carte de muncă sau asigurare medicală, Alina și soțul ei i-au achitat contribuțiile la ANAF pentru a-i permite să beneficieze de o intervenție chirurgicală. A fost internat la spital în Bistrița, apoi transferat la Târgu Mureș pentru montarea a două stenturi cardiace. După două luni de spitalizare, a revenit acasă, dar a reluat consumul de alcool.
În primăvara anului 2024, Ghiță a suferit un nou preinfarct și, ulterior, un accident vascular cerebral, care l-a lăsat paralizat. Deși nu era în comă, devenise complet dependent de îngrijire. Alina Buhai a informat personalul spitalului că nu era rudă cu Ghiță și că familia acestuia se dezisese de el, motiv pentru care nu își putea asuma responsabilitatea îngrijirii unui om imobilizat la pat. A contactat numeroase centre și azile de bătrâni din județ, însă nu a găsit niciun loc disponibil, chiar și în cazul preluării unor cazuri grave fără venituri.
Spitalul a insistat pentru externarea lui Ghiță, având în vedere starea sa gravă. În luna iunie, Alina a solicitat să nu mai fie contactată, explicând că nu poate prelua îngrijirea. În spital se demaraseră procedurile pentru obținerea unui ajutor social pentru persoanele vârstnice fără venituri (peste 65 de ani) și pentru dosarul de persoană cu handicap dependentă, însă acestea nu au fost finalizate. Alina a subliniat că nu reproșează nimic personalului medical, care l-a îngrijit pe Ghiță timp de trei luni și a căutat, de asemenea, soluții la Cluj și Târgu Mureș, fără succes.
După o săptămână de căutări fără rezultat, Alina a reiterat că nu poate prelua responsabilitatea. Ulterior, a plecat în concediu. La sfârșitul lunii iulie, la întoarcere, a sunat la spital pentru a se interesa de Ghiță și a aflat că fusese externat. Contactând primăria, i s-a comunicat că Ghiță fusese transportat la Dumbrava. Astfel, Alina a descoperit existența centrului. A sunat la Dumbrava și a aflat că Ghiță fusese adus acolo la începutul lunii iulie, în stare de comă, și că a decedat după trei zile. Ajutorul de persoană cu handicap nu fusese finalizat, iar Ghiță beneficia doar de un ajutor de 170 de lei, neavând averi sau proprietăți.
Alina Buhai a mărturisit că s-a simțit vinovată mult timp, mai ales că nu și-a imaginat niciodată că nu ei îl vor înmormânta. Moartea lui Ghiță la Dumbrava a determinat-o să se documenteze despre activitatea centrului, descoperind că mulți alții ajunseseră acolo în situații similare, fără bunuri materiale.
Informațiile factuale principale provin din comunicările autorităților și relatările presei naționale, inclusiv Bistrițeanul.ro. Textul a fost redactat editorial pentru contextualizarea subiectului.
Perspectivă locală
Cazul lui Ghiță Olinca este un ecou trist al multor situații similare din Bistrița-Năsăud, unde persoanele vulnerabile, în special cele cu dependențe sau fără sprijin familial, se confruntă cu un sistem de asistență socială adesea supraîncărcat și insuficient. Locuitorii din Bistrița se confruntă frecvent cu dificultăți în găsirea de locuri în centre specializate pentru vârstnici sau persoane cu nevoi speciale, iar birocrația poate întârzia intervențiile esențiale. Este crucial ca autoritățile locale să identifice și să sprijine inițiative comunitare care pot oferi un colac de salvare pentru acești oameni, înainte ca situația lor să devină ireversibilă.
